Rețelele internaționale din spatele ecologiștilor germani – Urma banilor
Dosar publicat de agenția de informații EIR (Executive Intelligence Review) în mai 2023 Difuzăm aici traducerea introducerii și a articolului al doilea, celelalte urmând a fi publicate ulterior.
Introducere:
Scandalul privind nepotismul secretarului de stat Patrick Graichen din cadrul Ministerului Federal al Economiei și Protecției Climei a atras multă atenție și a forțat demiterea lui Graichen (1), dar ar fi greșit să credem că problemele au fost rezolvate. De fapt, rețeaua personală de relații a lui Graichen în minister și în asociația de lobby « AGORA Energiewende » este doar vârful proverbial al icebergului. Cu toate acestea, scandalul este util în sensul că face publicul să conștientizeze în primul rând existența acestui iceberg, ceea ce ne oferă ocazia de a pune în lumină și de a explora și evidenția întreaga sa amploare.
Așa cum au scos la iveală cercetările echipei noastre, în spatele asociației AGORA a lui Graichen și a societății Smart Energy For Europe Platform gGmbH (SEFEP) care o sprijină, se află o rețea internațională. În fruntea acestei rețele se află fundații ale unor familii bogate de oameni de afaceri americani – cum ar fi familia Pews, familia Rockefeller, familia Hewletts, familia Packard, familia Gates și familia Bloomberg – care, de zeci de ani, au îmbrățișat adesea o ideologie malthusiană, antiumană și antidezvoltare, de exemplu prin finanțarea unor publicații precum “The Population Bomb” (Bomba populației) a lui Paul Ehrlich și lucrarea Clubului de la Roma “The Limits to Growth”(Limitele creșterii economice). Aceleași cercuri au inițiat, de asemenea, așa-numitele conferințe pe tema populației, în cadrul cărora au fost propagate programe de depopulare pentru țările subdezvoltate.
Aceste ” fonduri pentru donații” “endowments” își canalizează fondurile prin intermediul unei rețele de fundații intermediare mai mici, cum ar fi European Climate Foundation (Fundația Europeană pentru Climă), Fundația ClimateWorks și altele, către tot felul de instituții și organizații precum SEFEP sau AGORA, care ar trebui să influențeze publicul și guvernele prin activități de tot felul – de la conferințe științifice la campanii de stradă și până la referendumul “Berlin 2023 neutru din punct de vedere climatic”.
Scopul acestor activități este, pe scurt, demolarea Germaniei ca țară industrială, un fel de nouă ediție a infamului Morgenthauplan: Germania ar trebui să se angajeze la presupuse “măsuri de protecție a climei” care împiedică continuarea funcționării producției industriale. Iar aceste capacități de producție constituie baza economică a existenței Germaniei, care ar fi pierdută în acest fel.
Împiedicarea acestui lucru este scopul acestui dosar.
Note:
1. Nepotism la nivel înalt în politica germană: ministrul Habeck și-a dat afară omul de încredere
Cine se află în spatele Agora? Urma banilor
Dean Andromidas, EIR
Agora Energiewende, funcționează în principal prin intermediul Smart Energy for Europe Platform gGmbh (SEFEP). Potrivit datelor oficiale au strâns în total 19.494.137 de euro din surse private și de stat în 2022. 3.169.429 de euro au provenit din surse de stat. Cu excepția a 90.000 de euro de la Ministerul Federal Austriac pentru Protecția Climei, Mediu, Energie, Inovare și Tehnologie și a 8.500 de euro de la landul Berlin, restul au provenit de la diverse ministere federale germane.
Donatorii privați au reprezentat 15.824.708 euro, dintre care nu mai puțin de 12.212.974 euro au provenit de la fundații americane. Dintre cei 17 donatori privați, șapte erau din SUA. Ceilalți donatori privați străini au fost University of Cambridge Institute for Sustainability Leadership (Institutul pentru Leadership în domeniul dezvoltării durabile al Universității Cambridge) cu sediul în Marea Britanie, care a donat 72 463 de euro, și European Climate Foundation (Fundația Europeană pentru Climă) din Haga, care a donat 1 504 270 de euro.
Se pot trage două concluzii: Fie organizația nu este capabilă să strângă suficiente fonduri în Germania și în Europa, deoarece donatorii nu sunt dispuși să facă acest lucru – fie este un paravan pentru fundații private americane ale căror obiective contrazic interesele naționale ale Germaniei și ale populației sale.
Trebuie remarcat faptul că, la înființarea SEFEP în 2019, existau doar trei donatori privați: Fundația Mercator (1.912.000 de euro), European Climate Foundation (697.642 de euro) și organizația americană Aspen Global Change Institute (2.350.815 de euro). Notăm că Fundația Mercator a donat doar 500.000 de euro în 2022, în timp ce Aspen Global Change Institutute a donat nu mai puțin de 4.710.658 de euro. În 2020 alte fundații americane au donat milioane de euro în plus.
Vă prezentăm în acest dosar scurte rezumate ale diferitelor fundații americane implicate în finanțarea SEFEP. Cu titlu introductiv, se poate spune că finanțarea acestor fundații provine în primul rând de la oligarhia financiară americană, în special de la fondurile speculative care nu sunt decât niște creațiii ale vechii oligarhii financiare și ale noii oligarhii IT din faimoasa Silicon Valley.
Se poate observa un alt aspect: Aceleași cercuri investesc miliarde de dolari și de euro pentru a crea o armată de pedestrași bine plătiți care să le promoveze politicile malthusiene. Vorbim de sute de mii, dacă nu de milioane, de cadre bine plătite.
Fundațiile care finanțează Agora sunt, de fapt, fundații « de tranzit » (« pass troughs »), finanțate în scopuri specifice de către fundații mult mai mari, cum ar fi cele ale lui Bill Gates, ale familiilor Helett și Packard și, nu în ultimul rând, de numeroasele fundații ale familiei Rockefeller. Acestea sunt fundații mai vechi care au promovat politici explicit malthusiene, inclusiv eugenia și mai ales controlul populației, cu mult înainte de a se vorbi despre schimbarea climatică. Aceste fundații au înființat în mod coordonat fundațiile de tranzit și militante pentru a face munca lor murdară în locul lor. Aceste fundații militante lucrează non-stop pentru a crea și/sau finanța diverse organizații. A fost dovedit faptul că unele dintre aceste fundații au creat chiar și organizații și site-uri web false pentru a-și atinge obiectivele. Unele dintre fundații sunt acuzate că folosesc “bani murdari”, deoarece sursele lor de finanțare sunt ascunse. Întrucât donațiile către organizațiile caritabile sunt deductibile fiscal, unele sunt acuzate de evaziune fiscală (a se vedea lista).
Cele două fețe ale lui Hal Harvey alias Thomas H. Harvey
O parte semnificativă a fondurilor investite în Agora de către fundațiile familiilor bogate circulă prin intermediul fundațiilor de tip “pass-through” administrate de Hal Harvey. Fortune Brainstorm E 2016 (Flickr/cc.by-sa 2.0)
În ceea ce privește Agora, cheia în lanțul monetar dintre SUA și Agora este americanul Hal Harvey, care figurează ca vicepreședinte al Agora. În presa germană el a fost prezentat ca fiind un finanțator, chiar un patron “american bogat” al Agora. El poate fi considerat “milionar”, dar cu siguranță nu este miliardar. Este vădit omul care a asigurat susținerea fundațiilor americane pentru Agora și este cu siguranță foarte motivat din punct de vedere politic să direcționeze politica economică germană în sensul agendei sinucigașe de protecție a climei.
Cunoscut în Germania și în cadrul organizațiilor și fundațiilor de mediu sub numele de “Hal Harvey”, în lumea afacerilor este cunoscut ca “Thomas H. Harvey”. Este director de firme de consultanță care consiliază clienții cu privire la modul în care să aplice “măsurile de protecție a climei” pentru care fundațiile și organizațiile sale le susțin. Printre acestea se numără Energy Innovations LLC și Energy Innovation: Policy & Technology LLC, în cadrul cărora este președinte al consiliului de administrație, și Ajax LLC căreia îi este director general și proprietar principal. Anterior a fost președinte al holdingului bancar MB Financial și este în prezent membru independent al consiliului de administrație al Firth Third Bank, după fuziunea cu aceasta. De asemenea, a fost director al American Energy Innovation Council, un grup de afaceri din care fac parte directori generali și directori executivi de la companii precum Lockheed Martin, Shell Oil și Prudential Insurance. În politică, Harvey a făcut parte din comisii guvernamentale de mediu atât în timpul președintelui Clinton, cât și al președintelui George W. Bush. Anterior, a fost director al Bipartisan Policy Center, care include lideri democrați și republicani.(1)
În același timp, “Hal Harvey” a dezvoltat relații foarte bune cu unele dintre cele mai mari fundații din Statele Unite. Mass-media îl prezintă pe Harvey ca pe un fel de geniu al politicii climatice care organizează de unul singur fundații dedicate protecției climei și totodată convinge fundațiile bogate și zgârcite să doneze banii necesari. Realitatea este exact invers: de la bun început, unele fundații fără scurupule, foarte bogate și puternice, l-au făcut pe Harvey să iasă la iveală pentru a organiza aceste fundații și a le atinge obiectivele. Singura sa realizare notabilă de la începutul carierei fusese transformarea vechiului său Ford Escort într-o mașină electrică.
În presă ni se prezintă faptul că a fondat în 1991 Energy Foundation, una dintre primele organizații de protecție a climei care urmărește reducerea emisiilor prin influențarea politicilor guvernamentale și că a reușit să obțină finanțare de la trei fundații puternice, dotate cu miliarde de dolari de la familii americane foarte bogate. Este vorba despre Fundația Pew care și-a primit averea de un miliard de dolari de la familia fondatorului Sun Oil Company, Joseph Pew, Fundația Rockefeller care nu mai are nevoie de nicio prezentare, și Fundația John D. și Catherine T. MacArthur, căreia i s-a alocat un miliard de dolari de la imperiul imobiliar și de asigurări al regretatului John D. MacArthur, unul dintre primii miliardari din Statele Unite.
Adevărata poveste a creării Energy Foundation și, mai târziu, a Energy Foundation of China (un finanțator al Agora) este că, în 1989, Fundația MacArthur a dorit să creeze o “fundație de tranzit” pentru a finanța grupuri care să facă presiuni asupra politicilor energetice guvernamentale pentru a construi o “nouă economie energetică”. Colaborând cu fundațiile Rockefeller și Pew, Harvey, un specialist în planificarea energetică de treizeci de ani la acea vreme, a fost angajat să conducă un grup de experți care a dezvoltat ideea creării Energy Foundation, care a fost apoi finanțată cu granturi în valoare de 20 de milioane de dolari. Harvey a fost numit președinte și a deținut această funcție până în 2001. Obiectivul declarat de fundație era construirea unei “noi economii energetice”.
Energy Foundation a devenit în scurt timp un intermediar al altor fundații mari și bogate, inclusiv al Fundației William și Flora Hewlett, a cărei avere provine dintr-o donație de 11 miliarde de dolari din partea familiei co-fondatorului mega-corporației Hewlett Packard. Această relație cu Hewlett i-a permis, fără îndoială, lui Harvey să se alăture Fundației Hewlett în 2001 ca șef al programului său de mediu.
În 2007, Hewlett și alte cinci fundații, printre care Packard Foundation, Energy Foundation, Doris Duke Charitable Foundation, Joyce Foundation și Oak Foundation au decis să elaboreze o strategie de finanțare a fundațiilor “de tranzit” care fac presiuni pentru reducerea masivă a gazelor cu efect de seră și pentru crearea unei economii fără emisii de carbon. Au comandat un raport care a devenit modelul pentru o creștere masivă a finanțării pentru organizații din SUA, Europa, China și India. Raportul, intitulat “Design to Win: Philanthropy’s Role in the Fight Against Global Warming” (Proiectare pentru a învinge: rolul filantropiei în lupta împotriva încălzirii globale), cerea o creștere a finanțării pentru astfel de organizații de la 210 milioane de dolari la 600 de milioane de dolari. Raportul definește domeniile care trebuie finanțate. În capul listei se află “Doborârea regelui cărbune”.
În studiul strategic “Design to Win”, fundațiilor “filantropice” li se recomandă să își extindă masiv investițiile în sectorul de protecție a climei. În acest scop, o întreagă rețea de “fundații cu scop special” cum ar fi Fundația ClimateWorks a fost înființată.
Sursa foto: ClimateWorks Foundation
Care este maniera? Ei scriu:
“Promovarea alternativelor, cum ar fi energia eoliană și solară. Filantropia poate sprijini tranziția către o producție de energie cu emisii zero – chiar și fără a lua în considerare opțiunea polemică a energiei nucleare – prin crearea de coaliții împotriva noilor centrale electrice pe cărbune și prin promovarea unei reforme a aprovizionării cu energie care să dispună achiziționarea de surse regenerabile și creșterea eficienței. Rețelele de transport învechite trebuie să fie modernizate și transformate în “rețele inteligente”, astfel încât să poată absorbi energia electrică provenită din surse regenerabile descentralizate. Energia eoliană, energia solară și alte surse de energie cu emisii zero ocupă deja un loc important pe agendele factorilor de decizie politică și atrag cantități mari de capital privat, dar filantropia poate juca în continuare un rol esențial în promovarea acestor tehnologii pentru o adoptare și mai largă și mai rapidă. »
Esențiale pentru această sarcină sunt programele de tranzacționare a emisiilor, creșterea eficienței energetice a clădirilor și, în special, promovarea CCS (captarea și stocarea carbonului).(2)
Pe baza raportului, aceste fundații au decis să înființeze în 2008 Fundația ClimateWorks, iar Harvey, care reprezentase Hewlett în comitetul de finanțare a raportului, a fost numit primul președinte. Se pare că donatorii au luat foarte în serios apelul din raport de a crește masiv finanțarea pentru protecția climei, oferind noii fundații nu mai puțin de 410 milioane de dolari – o sumă enormă pentru o fundație de tip « tranzit”. Harvey a părăsit ClimateWorks în 2011 pentru a intra în “afaceri private” și a fondat companiile de consultanță menționate mai sus, câștigând bani din consilierea companiilor și organizațiilor cu privire la modul în care trebuie să respecte legile și reglementările pe care el însuși a contribuit să le creeze.
Dezindustrializarea Europei: Adevărul din spatele penetrării lui Harvey în Europa
Raportul “Design to Win”, citat mai sus, nu se referea doar la Statele Unite, ci solicita o campanie de finanțare internațională. În același an în care a fost înființată ClimateWorks, 2008, același grup de fundații care a plătit raportul a finanțat crearea European Climate Foundation (ECF). ECF, cu sediul la Haga, este principala organizație care finanțează și coordonează campaniile de combatere a schimbărilor climatice în Europa. Este, de fapt, o fundație-soră a ClimateWorks, având în consiliul de administrație pe Caio Koch-Weser, fost înalt funcționar german, fost vicepreședinte al Deutsche Bank și în prezent președinte al consiliului consultativ al ECF.
ECF are aceiași finanțatori, precum Fundația William și Flora Hewlett, Fundația David și Lucile Packard, Fundația Oak, Fundația Rockefeller Brother’s Foundation și Bloomberg Philanthropies. Printre alte fundații americane se numără Children’s Investment Fund, Growald Foundation, susținută de familia Rockefeller, IKEA Foundation și Grantham Foundation for the Protection of the Environment. Rolul masiv al ECF în politica climatică a fost discutat în detaliu în altă parte.
Acesta este contextul în care Hal Harvey (cunoscut și ca Thomas H. Harvey) a ajuns în Europa. Nu numai că este un fel de “șmenar al climei” , dar a fost detașat în Europa, și în special în Germania, ca reprezentant al fundațiilor de miliardari menționate mai sus, care reprezintă unele dintre cele mai puternice interese economice și politice din Statele Unite.
Nu este o surpriză faptul că Harvey face parte din consiliul de administrație al Agora, unde figurează ca director executiv al firmei sale private de consultanță Energy Innovation: Policy and Technology LLC și este, de asemenea, considerat drept unul dintre fondatori. De fapt, Agora și discipolii săi controlează acum întreaga politică energetică și de mediu a guvernului german. Se încadrează astfel în profilul unei organizații strategice de tipul recomandat de raportul “Design to Win” ca țintă importantă de finanțare.
Înainte de Agora, Harvey a fost implicat în crearea European Climate Foundation în calitate de director al programului de mediu al Fundației Hewlett și, mai târziu, în calitate de președinte al ClimateWorks, asigurând finanțarea acesteia din partea mega-fundațiilor americane.
În 2020, în calitate de director al Fundației americane Climate Imperative, Harvey a înființat și finanțat Stiftung Klimaneutralität din Berlin, din al cărei consiliu consultativ face parte, împreună cu cofondatorul acesteia, profesorul Bernhard Lorentz. Lorentz este o altă rlocomotivă în lobby-ul climatic german, fiind unul dintre fondatorii Agora Energiewende și Mercator Research Institute, iar în calitate de Managing Partner Climate Strategy la Deloitte, conduce portofoliul global pe schimbări climatice.
Directorul executiv al fundației este Rainer Baake, membru marcant al Partidului Verzilor (die Grünen) și fost funcționar guvernamental, fost director fondator al Agora Energiewende (2012-14) și director executiv federal al asociației Deutsche Umwelthilfe (2006-11). Codirector este un alt politician ecologist de vârf, Regine Günther, fost senator pentru mediu, transport și climă al landului Berlin și fost director politic al WWF Germania. Cu toți acești politicieni verzi pe ștatul de plată al lui Harvey, trebuie să ne întrebăm cui îi aparține Partidul Verde german.
1)https://www.marketscreener.com/business-leaders/Thomas-Harvey-003G9L-E/biography/
2)https://search.issuelab.org/resource/design-to-win-philanthropy-s-role-in-the-fight-against-global-warming.html
>>>>>> Citește și primul articol din dosar: