Opriți războiul economic împotriva industriei! Rețelele internaționale din spatele ecologiștilor germani.
Dosar publicat în germană de agenția de informații EIR (Executive Intelligence Review) în mai 2023. Difuzăm aici traducerea introducerii și a primului articol, celelalte urmând a fi publicate ulterior.
Sumar:
-Ați spus « nepostim »? Este vorba despre mult mai mult. De Andrea Andromidas
-Cine se află în spatele Agora? Urma banilor. De Dean Andromidas
-Fundațiile din spatele Agora. De Dean Andromidas
-Referendumul “climatic” de la Berlin, un eșec răsunător. De Dr. Wolfgang Lillge
-Politica climatică ca geopolitică. De Elke Fimmen
-Jennifer Morgan: Biografie. De Elke Fimmen
-Dezindustrializarea ecologică a Germaniei: Noul plan Morgenthau. De Rainer Apel
-Extras din Planul Morgenthau original
-Există “limite ale creșterii”? De Elke Fimmen
Introducere
Scandalul privind nepotismul secretarului de stat Patrick Graichen din cadrul Ministerului Federal al Economiei și Protecției Climei a atras multă atenție și a forțat demiterea lui Graichen (1), dar ar fi greșit să credem că problemele au fost rezolvate. De fapt, rețeaua personală de relații a lui Graichen în minister și în asociația de lobby « AGORA Energiewende » este doar vârful proverbial al icebergului. Cu toate acestea, scandalul este util în sensul că face publicul să conștientizeze în primul rând existența acestui iceberg, ceea ce ne oferă ocazia de a pune în lumină și de a explora și evidenția întreaga sa amploare.
Așa cum au scos la iveală cercetările echipei noastre, în spatele asociației AGORA a lui Graichen și a societății Smart Energy For Europe Platform gGmbH (SEFEP) care o sprijină, se află o rețea internațională. În fruntea acestei rețele se află fundații ale unor familii bogate de oameni de afaceri americani – cum ar fi familia Pews, familia Rockefeller, familia Hewletts, familia Packard, familia Gates și familia Bloomberg – care, de zeci de ani, au îmbrățișat adesea o ideologie malthusiană, antiumană și antidezvoltare, de exemplu prin finanțarea unor publicații precum “The Population Bomb” (Bomba populației) a lui Paul Ehrlich și lucrarea Clubului de la Roma “The Limits to Growth”(Limitele creșterii economice). Aceleași cercuri au inițiat, de asemenea, așa-numitele conferințe pe tema populației, în cadrul cărora au fost propagate programe de depopulare pentru țările subdezvoltate.
Aceste ” fonduri pentru donații” “endowments” își canalizează fondurile prin intermediul unei rețele de fundații intermediare mai mici, cum ar fi European Climate Foundation (Fundația Europeană pentru Climă), Fundația ClimateWorks și altele, către tot felul de instituții și organizații precum SEFEP sau AGORA, care ar trebui să influențeze publicul și guvernele prin activități de tot felul – de la conferințe științifice la campanii de stradă și până la referendumul “Berlin 2023 neutru din punct de vedere climatic”.
Scopul acestor activități este, pe scurt, demolarea Germaniei ca țară industrială, un fel de nouă ediție a infamului Morgenthauplan: Germania ar trebui să se angajeze la presupuse “măsuri de protecție a climei” care împiedică continuarea funcționării producției industriale. Iar aceste capacități de producție constituie baza economică a existenței Germaniei, care ar fi pierdută în acest fel.
Împiedicarea acestui lucru este scopul acestui dosar.
Note:
1. Nepotism la nivel înalt în politica germană: ministrul Habck și-a dat afară omul de încredere
Ați spus « nepostim »? Este vorba despre mult mai mult.
De Andrea Andromidas, EIR
Ceea ce iese acum la iveală cu diversele legături dintre clanul Graichen și « programul de redresare » al asociației AGORA poate fi încadrat, fără îndoială, la subiectul “corupție”. Destul de grav, dar este vorba despre mult mai mult decât atât.
Odată cu închiderea centralelor nucleare, Habeck (ministrul federal al economiei și al climei, n.t.) a eliminat imediat din program cercetarea privind energia nucleară. Acest pas arată voința barbară de regres care caracterizează programul actual al AGORA și anume, cea de a tăia accesul industriei germane la tehnologia energetică modernă cu densități de putere mai mari,aceste planuri datând încă de pe vremea fondării Clubului de la Roma.
Oponenții politicii industriale mizează pe această capcană fizică de cel puțin 50 de ani. Ei par să știe – spre deosebire de majoritatea reprezentanților naivi ai industriei și de o populație în mare parte needucată în domeniul științei – destul de bine cum să-i facă pe cei ignoranți să se autodistrugă pas cu pas.
Următoarele trei exemple arată cât de conștient este folosită această strategie.
Exemplul 1: Strategia energetică “mâncătoare de suprafață” a Agora
Instituția cu numele “Agora”, susținută de donatori puternici din punct de vedere financiar, descrie cu candoare capcana în care ne duce proiectul “tranziției energetice”. Acest lucru poate fi citit într-un document de strategie din 2017, intitulat “Energiewende und Dezentralität” (Tranziția energetică și descentralizarea (1). În acesta, autorii îl anunță pe cititor că “realitățile fizice” ale așa-numitei tehnologii regenerabile, în momentul în care aceasta este acceptată ca tehnologie de susținere, sunt ca nisipul în angrenaj pentru o economie industrială dezvoltată și vor schimba inevitabil întregul sistem.
“Primul factor determinant major este fizica, deoarece expansiunea masivă a centralelor eoliene și solare conduce la o structură de generare mai distribuită datorită fizicii resurselor eoliene și solare” “Energia din spațiu“: din cauza densității prea scăzute a puterii, colectarea energiei electrice se face într-un mod greoi pe suprafețele necesare.
“Al doilea factor major este dezvoltarea structurii actorilor, deoarece o structură de generare mai distribuită înseamnă, de asemenea, că numărul producătorilor de energie electrică crește de mai multe ori și a crescut deja. În timp ce în anii ’90 exista doar un număr de centrale electrice cu trei cifre, care aprovizionau întreaga Germanie cu energie electrică, astăzi există deja peste 1,5 milioane de producători de energie electrică.
“Cel de-al treilea motor important în direcția descentralizării este reprezentat de evoluțiile tehnologice în ceea ce privește cererea de energie electrică (stocarea energiei electrice, electromobilitatea, pompele de căldură) și de revoluția digitală, care permit crearea de rețele și integrarea sistemelor descentralizate.
Aceste motoare sunt în mare măsură independente de reglementările politice și, prin urmare, nu vor mai dispărea – dimpotrivă, ele vor asigura în mod inevitabil ca descentralizarea să rămână o nouă caracteristică structurală a industriei energiei electrice pe termen lung
Oată cu transformarea sistemului energetic, dominat de sursele de energie fosile și nucleare, într-un sistem de energie regenerabilă, se va declanșa o schimbare structurală fundamentală în multe dimensiuni.
Cei care nu sunt familiarizați cu legăturile dintre fizică și economie vor întreba acum cu naivitate: Și ce dacă? Toată lumea vorbește despre asta, ce este atât de rău în asta?
Răspuns: Este vorba de cheltuielile economice enorme care sunt cauzate în mod inevitabil de “motoarele” menționate mai sus și care duc la o povară insuportabilă și la creșterea costurilor întregului proces economic odată cu expansiunea tot mai mare a tehnologiei consumatoare de pământ și dependentă de vreme. Discuțiile permanente despre eficiență nu fac decât să inducă în eroare, deoarece, în realitate, o productivitate care s-a dezvoltat de-a lungul secolelor este distrusă în mod sistematic în acest mod.
Tehnologia dependentă de condițiile meteorologice, rețelele digitale, structurile din ce în ce mai mici și un mecanism de piață din ce în ce mai haotic necesită, de asemenea, un management care crește ca un cancer și care este caracterizat doar în mod inadecvat prin expresia “nisip în angrenaje”. În comparație cu sistemul energetic existent anterior, organizat în mod optim, care asigura o producție de energie electrică sigură, accesibilă și ecologică, indiferent de condițiile meteorologice, nu este exagerat să descriem această metodă ca fiind o armă împotriva societății industriale.
Cel mai înspăimântător aspect reiese din strategia pentru hidrogen urmărită de ministrul Economiei CDU, Altmaier: Germania nici măcar nu are suficient teren pentru a-și satisface cererea de așa-zis “hidrogen verde”! Să înțelegem că se urmărește din nou împingerea Germaniei spre o politică de expansiune teritorială?
Exemplul 2: Anii 1970 – Amery Lovins & Co.
O schimbare structurală fundamentală a fost planificată încă de la începuturile Clubului de la Roma, și anume în anii 1970. Există un document foarte ușor de citit în acest sens, realizat de Dr. Penczynski (decedat în 2017) în 1978, care a fost comandat de Siemens AG. Cărticică se intitulează “Ce strategie energetică putem alege?” și raportează o discuție care a avut loc în 1977 la Institutul IIASA (Institutul Internațional de Analiză a Sistemelor Aplicate din Laxenburg, lângă Viena (2). Pe lângă Dr. Penczynski, au mai participat: Prof. Häfele, pe atunci șef al IIASA și fost șef al proiectului “Fast Breeder” de la Kalkar între 1960 și 1972; binecunoscutul Dennis Meadows, coautor al studiului Clubului de la Roma Limits to Growth, și Amery Lovins, până în prezent unul dintre cei mai radicali ecologiști. Lovins a fondat Institutul Rocky Mountain în 1982 și, mai târziu, a jucat un rol și la Institutul Wuppertal pentru climă, mediu și tehnologie. Dezbaterea a fost pusă în scenă pentru a pune sub semnul întrebării calea deja avansată a tehnologiei nucleare moderne.
Tema a fost: Ce strategie energetică ar trebui să alegem? Calea energiei “soft” (așa-numitele tehnologii regenerabile) sau calea energiei “dure” (combustibili fosili și tehnologie nucleară)?
Dr. Penczynski a remarcat în mod clar adevărata intenție din spatele acestei dezbateri deghizate în știință. El a înțeles intenția celor de la Clubul de la Roma, în special a lui Lovins, de a folosi așa-numitele energii regenerabile ca o armă politică în scopul de a schimba sistemul. Dr. Penczynski a scria:
“Gândirea căii energiei blânde provine din sfera socio-politică, includerea sectorului energetic ca parte importantă a societății noastre are rolul de a ajuta la pregătirea tehnologică a acestei căi de schimbare socială și de a o face viabilă. Prin urmare, evaluarea tehnologiilor energetice se concentrează pe factorii non-economici. În mod clar, energia nucleară este considerată drept o structură energetică, economică, demografică și politică centralizată…..
Din punct de vedere tehnic și economic, conceptul de cale energetică soft nu pare viabil. Potențialul tehnic al tehnologiilor soft nu este capabil să țină pasul cu dezvoltarea cantitativă și calitativă a omenirii și să acopere cererea de energie previzibilă într-o dezvoltare lipsită de catastrofe. Astfel trebuie să aibă loc mai întâi schimbarea socială profundă la care aspiră exponenții soft, urmărindu-se schimbări drastice de valori. Pentru ca acest lucru să se întâmple, tranziția către structuri de locuire rurală, reducerea puternică a creșterii demografice și pierderea prosperității materiale trebuie să fie acceptate în mod voluntar de către majoritatea populației.
Tehnologiile soft sunt cele mai mari consumatoare de capital dintre toate alternativele la petrol și gaze. Calea soft solicită o creștere energetică zero pentru națiunile industrializate cât mai curând posibil.”
După cum a afirmat clar Dr. Penczinsky, acești oameni vizau deja o schimbare societală în sensul “Marii Transformări” și își începuseră marșul prin instituții.
Exemplul 3: Verzii radicali de la FORUMUL DAVOS
Este destul de remarcabil faptul că în cartea recent publicată COVID-19: The Great Reset (Marea resetare), efectul de schimbare a sistemului pe care îl are densitatea energetică medievală este încă o dată clar subliniat.(3) Oligarhia financiară, care s-a dezvăluit recent în public ca fiind adevăratul inițiator al decarbonizării fanatice, a fost adevăratul beneficiar al ideologiei verzi încă din zilele fondatoare ale Clubului de la Roma. Reprezentanții săi preferă o societate în care domină un mic strat de “preoți” bogați, dar masa oamenilor rămâne ignorantă, practică renunțarea și (în cele din urmă) scade ca număr. Prin urmare, următorul citat de la pagina 142 (ediția în limba engleză) nu este deloc surprinzător:
“Chiar și blocajele fără precedent și draconice în care o treime din populația lumii a fost închisă în case timp de mai bine de o lună, nu s-au dovedit în niciun caz a fi o strategie viabilă de decarbonizare, deoarece economia globală a continuat totuși să emită cantități mari de dioxid de carbon. Așadar, cum ar putea arăta o astfel de strategie? Dimensiunea și amploarea provocării nu pot fi atinse decât prin combinarea a doi factori: în primul rând, o schimbare sistemică radicală și profundă a modului în care producem energia de care avem nevoie pentru a trăi și, în al doilea rând, schimbări structurale în modelele noastre de consum.”
Note
1. https://www.agoraenergiewende.de/fileadmin/Projekte/2016/Dezentralitaet/Agora_Dezentralitaet_ WEB.pdf
2. https://solidaritaet.com/neuesol/2021abo/27/energiewende.htm
3. https://www.weforum.org/agenda/2020/07/covid-19-the-great-reset